Luna mai a fiecărui an este denumită  ” luna promovării economiei sociale” fiind dedicata organizării diferitelor evenimente și acțiuni de mediatizare a domeniului, având ca scop conștientizarea importanței dezvoltării acestui sector pentru întreaga societate dar și încurajarea cooperării și solidarității sociale.
Prin îndeplinirea unor obiective non-profit, economia socială joacă un rol important în crearea unei societăți puternice, durabile și inclusive.
Legea nr.219/2015 privind economia socială a creat premizele necesare dezvoltării domeniului economiei sociale în România, cu impact direct asupra incluziunii sociale prin ocuparea persoanelor din grupuri vulnerabile.
Rolul organizațiilor economice sociale și a intreprinderilor sociale în crearea valorii sociale și, implicit, în generarea de schimbări  pozitive în viața membrilor comunităților locale este în prezent recunoscută.
Economia socială, denumită informal cel de-al treilea sector, este definite ca fiind ansamblul activităților organizate independent de sectorul public, al cărui scop este să servească interesului general, interesele unei colectivități și interesele personale nepatrimoniale, prin:
• creșterea gradului de ocupare a persoanelor aparținând grupului vulnerabil;
• producerea și furnizarea de bunuri;
• prestarea de servicii;
• execuția de lucrări.
Economia socială are la bază initiativa privată, voluntară și solidară, cu un grad ridicat de autonomie și responsabilitate.
Economia socială include forme diverse de organizare cum ar fi:cooperativele, societățile mutuale, asociații, fundații.
Scopul principal al economiei sociale, în comparație cu scopul economiei de piață, nu este obținerea de profit, ci constă în îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele dezavantajate sau făcând parte din categoriile vulnerabile.
Economia socială acordă prioritate unui model de intreprindere care nu se poate caracteriza prin dimensiuni sau prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune prin care se numără:
• supremația participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului;
• apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității;
• comuniunea dintre interesele membrilor utilizatori și interesul general;
• controlul democratic exercitat de membrii organizației sau intreprinderii;
• adeziunea voluntară și deschisă;
• autonomia de gestiune și independent fată de autoritățile publice;
• alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obictivelor de dezvoltare durabilă și de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general.