Scurt istoric al serviciilor publice de ocupare

Problemele de munca si de asigurari sociale erau reglementate, în tara noastra, sub diverse forme înca din secolele Xll-XlV, când existau bresle si corporatii. În jurul anului 1890, apar modificari esentiale în domeniul muncii, prin aparitia industriei în România; de aici si aparitia unor acte normative cu caracter general, care aveau functia de a reglementa noile probleme (Regulamentul industriilor insalubre, Legea repaosului duminical, Legea învatamântului profesional).

Dupa primul razboi mondial, statul se vede nevoit ca, în noile conditii socio-economice, sa înfiinteze o institutie care sa reglementeze problematica muncii, sa ocroteasca interesele lucratorilor. Astfel, prin decretul lege nr. 1327 din 29 martie 1920, la propunerea presedintelui Consiliului de Ministri, maresalul Alexandru Averescu, se înfiinteaza Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, care avea ca unul dintre principalele scopuri ocrotirea si organizarea muncii. În timp, atributiile care intrau în sarcina ministerului s-au largit, ministerul ocupându-se de întocmirea si aplicarea legislatiei muncitoresti, de organizarea plasarii, de problema migratiunilor si a somajului, de învatamântul muncitoresc. Denumirea acestei institutii a cunoscut de-a lungul timpului mai multe variante: Ministerul Muncii, Sanatatii Publice si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Muncii, Cooperatiei si Asigurarilor Sociale, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, Comitetul de Stat pentru Probleme de Munca si Salarii.

În anul 1921, începe sa se contureze un cadru legislativ în domeniu, o data cu aparitia "Legii pentru organizarea plasarii", urmata, ulterior, de "Legea pentru pregatirea profesionala si exercitarea meseriilor", aparuta în 1936, "Legea pentru stabilirea salariilor minimale în întreprinderile particulare, comerciale si de transporturi", în 1939 si de "Codul Muncii" din 1950. Problema fortei de munca a fost tratata, înca de la început, în cadrul unor directii speciale. La înfiintarea Ministerului Muncii si Octrotirilor Sociale, existau "Directia plasarii" si "Directia Meseriilor Învatamântului Muncitoresc".

Dupa reorganizarea ministerului si aparitia, în 1921, a "Legii pentru organizarea plasarii", în anul 1922 s-au înfiintat "Oficiile de plasare". În 1943 se înfiinteaza, în cadrul Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, "Subsecretariatul de Stat al Muncii", care avea în componenta "Directia Pregatirii profesionale a învatamântului muncitoresc si caminelor de ucenici", "Directia Evidentei plasarii si îndrumarii muncitorilor de orice fel, precum si a invalizilor si a vaduvelor de razboi" si, ca serviciu exterior, " Cursuri profesionale pentru ucenici" si "Oficii de îndrumare". În anul 1944, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se desparte în trei ministere, Ministerul Muncii cuprinzând "Directia Reglementarii muncii si migratiunilor", "Directia Pregatirii profesionale a învatamântului muncitoresc si caminelor de ucenici", "Directia Evidentei plasarii si îndrumarii muncii", "Oficiul de studii documentare si îndrumare".

În perioada 1960-1967, problemele specifice domeniului muncii au fost preluate de catre Comitetul de Stat pentru Munca si Salarii.

Începând din 1968, s-a reînfiintat Ministerul Muncii, care a functionat pâna în anul 1990, când s-a constituit Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (MMPS). Din anul 2001, denumirea institutiei s-a modificat în Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (MMSS).

În ianuarie 1991, a fost adoptata Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, act normativ prin care era recunoscuta, dupa mai multe zeci de ani, existenta somerilor în România.

Aceasta lege a fost înlocuita, de la 1 martie 2002, cu o lege moderna, europeana, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca. Legea nr. 76/2002 pune accentul pe masurile active, destinate cresterii gradului de ocupare a fortei de munca. Aceste masuri active stimuleaza angajatorii sa încadreze în munca personal din rândul somerilor, dar stimuleaza si persoanele în cautarea unui loc de munca sa se încadreze înainte de expirarea perioadei în care sunt îndreptatite sa primeasca indemnizatia de somaj.

In anul 2004, aceasta lege este completata si modificata prin Legea nr. 107/2004, respectiv Legea nr. 580/2004, ca o necesitate a adaptarii cadrului legislativ la noile cerinte aparute pe piata muncii din Romania. In prezent, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, a fost completata astfel incat sa poata oferii instrumentul legislativ corespunzator in domeniul ocuparii fortei de munca.

Indiferent de forma sub care a functionat, Ministerul Muncii s-a axat pe ocuparea, pregatirea si formarea profesionala. Datorita reformei economice, cerintelor societatii si importantelor schimbari socio-economice aparute dupa 1990, a fost necesara înfiintarea unei institutii care sa se ocupe special de ocuparea fortei de munca, de pregatirea profesionala si de îndrumarea persoanelor in cautarea unui loc de munca, dar si, de efectuarea platilor banesti pentru populatia beneficiara.
In acest sens, in anul 1999, si-a inceput activitatea Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala, institutie publica de interes national, cu personalitate juridica care si-a schimbat denumirea in anul 2000, devenind Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM).
Dintr-o institutie care se ocupa cu plata drepturilor banesti ale somerilor, Agentia s-a transformat într-un furnizor de servicii pentru persoanele în cautarea unui loc de munca, în prezent oferind o paleta larga de servicii, cum sunt: consilierea profesionala, cursurile de formare profesionala, serviciile de preconcediere, medierea muncii, consultanta pentru initierea unei afaceri, subventionarea locurilor de munca în care sunt încadrate persoane din rândul categoriilor defavorizate ale populatiei, acordarea de credite avantajoase pentru crearea de noi locuri de munca, si multe altele.
Pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor specifice la nivel judetean si local, in anul 2006, a fost adoptata Legea nr. 202 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca dar si H.G. nr. 1610 privind Statutul ANOFM

urchinTracker();