din 16 ianuarie 2002
privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de
muncă
Publicată în M. Of. nr.103 din 6
februarie 2002
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Art. 1. - În România fiecărei persoane îi sunt
garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de
muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.
Art. 2. - Prevederile prezentei legi
reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi
politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de
şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi
adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Art. 3. -
Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea
următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea
şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau
reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de
muncă;
c) sprijinirea
ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale
populaţiei;
d) asigurarea
egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea
şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea
angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de
muncă;
g)
îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice
şi zone geografice;
h) creşterea
mobilităţii forţei de muncă în condiţiile
schimbărilor structurale care se produc în economia naţională;
i) protecţia
persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.
Art. 4. - (1) În
aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de
discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri,
sex şi vârstă.
(2) Măsurile
şi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de
persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin.
(1).
SECŢIUNEA 1
Art. 5. - În
sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
I. angajator - persoana juridică sau
persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala,
filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice
străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit
legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile
legii;
II. loc de muncă - cadrul în care se
desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi
în care se materializează raporturile juridice de muncă sau
raporturile juridice de serviciu;
III. persoană în căutarea unui loc de
muncă - persoana înregistrată la Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de
ocupare, acreditat în conditiile legii, pentru a fi sprijinită în ocuparea
unui loc de muncă;
IV. şomer - persoana care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este în
căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi
până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
b) starea de
sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac
aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc
de muncă, nu realizează venituri sau realizează din
activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât
indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;
d) este
disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare
dacă s-ar găsi un loc de muncă;
e) este
înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care
funcţionează în condiţiile prevăzute de lege;
V. stagiu de cotizare - perioada în care
s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de
către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de
către asigurat;
VI. asigurat - persoana fizică care
realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru
riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de
asigurări pentru şomaj;
VII. indemnizaţie de şomaj - o
compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a
pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor
instituţiilor de învătământ şi militarilor care au efectuat
stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă;
VIII. măsuri de stimulare a ocupării
forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea
persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a
şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.
Art. 6. - (1) La
nivel naţional şi teritorial situaţiile şi evoluţiile
de pe piaţa muncii sunt monitorizate, în principal, cu ajutorul unui
sistem de indicatori statistici privind:
a) resursele de
muncă;
b)
populaţia activă;
c) populatia ocupată;
d) şomerii;
e) locurile de
muncă vacante;
f)
indemnizaţia de şomaj;
g)
populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi
prin părăsirea pieţei muncii;
h) rata şomajului.
(2) Sistemul de
indicatori statistici şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de
Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale.
Art. 7. - (1)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe
baza documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a
comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare
acreditaţi şi de angajatori privind locurile de muncă vacante,
calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1)
lit. d)-h) şi alţi indicatori specifici pieţei muncii.
(2)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
elaborează, în funcţie de necesităţi, analize, studii
şi cercetări statistice speciale privind situaţia şi
evoluţia şomajului şi a ocupării, la nivel naţional
şi teritorial, pe domenii de activitate.
Art. 8. - (1)
Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură
condiţiile materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare,
elaborează şi administrează sistemul documentelor primare,
constituie şi exploatează baza proprie de date.
(2) Pentru
realizarea unor analize, studii şi cercetări statistice speciale de
natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate angaja şi serviciile unor
prestatori specializaţi.
(3) Metodologia
de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul
Naţional de Statistică.
Art. 9. - (1)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are
obligaţia să facă publici indicatorii statistici privind
piaţa muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o dată cu
sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1).
(2)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va
pune la dispoziţie Ministerului Muncii şi Solidarităţii
Sociale indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice
speciale, analizele şi studiile statistice.
Art. 10. - (1)
Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea
forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, denumite în continuare agenţii
pentru ocuparea forţei de muncă, în caror rază îşi au
sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen
de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.
(2) Furnizorii
de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar
agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror
rază îşi au sediul date privind numărul şomerilor
mediaţi şi încadraţi în muncă.
Art. 11. - În
vederea elaborării strategiilor şi politicilor, precum şi pentru
adoptarea unor măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe
domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale iniţiază reglementări
privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare
cu privire la forţa de muncă.
Art. 12. - În
sensul prezentei legi, Institutul Naţional de Statistică are
următoarele atribuţii:
a)
calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1)
lit. a)-c);
b)
furnizează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă datele privind forţa de muncă, rezultate din
cercetările statistice proprii;
c)
elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale sistemul de indicatori statistici ai pieţei muncii şi
metodologia de calcul a acestora;
d) avizează cercetările
statistice speciale realizate de Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă sau de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale.
SECŢIUNEA a 3-a
Art. 13. - Clasificarea ocupaţiilor din România
este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din
economie, care se elaborează de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale în colaborare cu Institutul Naţional de
Statistică, cu alte ministere şi instituţii publice interesate
şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 14. - (1)
Modificarea conţinutului Clasificării ocupaţiilor din România se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii
şi Solidarităţii Sociale şi cu avizul Institutului
Naţional de Statistică.
(2) Înscrierea
de noi ocupaţii în Clasificarea ocupaţiilor din România se
aprobă, la solicitarea celor interesaţi sau în baza unor
reglementări speciale, prin ordin al ministrului muncii şi
solidarităţii sociale, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 15. -
Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din România este obligatorie la
completarea documentelor oficiale.
SECŢIUNEA a 4-a
Art. 16. -
Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea
unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:
a) au devenit şomeri în sensul
prevederilor art. 5 pct. IV lit c);
b) nu au putut
ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de
învătământ sau după satisfacerea stagiului militar;
c) ocupă
un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
d) au
obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie
internaţională, conform legii;
e) străini
care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România,
conform legii;
f) nu au putut
ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din
detenţie.
Art. 17. - (1) Şomerii
prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în
una dintre următoarele situaţii:
a) le-a încetat
contractul individual de muncă din motive neimputabile lor;
b) le-au
încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
c) le-a încetat
mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu
au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea
activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării
definitive a activităţii angajatorului;
d)* a expirat
durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau
li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor.”
e) le-a încetat raportul de muncă în
calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
f) au încheiat
contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau
realizează din activitţi autorizate potrivit legii venituri mai mici
______________
*Textul a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin
O.U.G. nr.124/2002. Textul avea, iniţial, următorul conţinut: ”militari angajaţi pe bază de contract cărora
li s-a desfăcut contractul înaintea expirării duratei pentru care a
fost încheiat .”
decât indemnizaţia de şomaj ce li s-ar fi
cuvenit potrivit legii;
g) au încetat
activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, în
cazul recuperării capacităţii de muncă, nu mai pot fi
reîncadrate în muncă din cauza încetării definitive a
activităţii angajatorului sau din lipsa unui post vacant de natura
celui ocupat anterior;
h) la încetarea
concediului plătit pentru creşterea copilului până la împlinirea
vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în
condiţiile legii, nu a mai fost posibilă reluarea
activităţii din cauza încetării definitive a activităţii
angajatorului;
i) nu s-au
putut reîncadra în muncă după efectuarea stagiului militar din cauza
încetării definitive a activităţii angajatorului;
j) reintegrarea
în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească
definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au
fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a
activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul
acestora;
k) le-a încetat
activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.
(2) Sunt asimilate şomerilor
persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b),
dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt
absolvenţi ai instituţiilor de învătământ, în vârstă
de minimum 18 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu
au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale;
b) sunt
absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt
absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în
vârstă de 16 ani, care, în cazuri justificate, sunt lipsite de
susţinători legali sau ai caror susţinători legali dovedesc
că sunt în imposibilitatea de a presta obligaţia legală de
îtreţinere datorată minorilor;
c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadră în muncă.
CAPITOLUL III
Sistemul asigurărilor
pentru şomaj
SECŢIUNEA 1
Art. 18. - (1) În sistemul asigurărilor pentru
şomaj sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele fizice,
denumite în continuare asiguraţi.
(2) Asiguraţii pot fi:
a)*
cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau
realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia
persoanelor care au calitatea de pensionari;”
b)
cetăţeni români care lucrează în străinătate, în
condiţiile legii;
c) străini
care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România,
sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în
condiţiile legii.
(3)
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile
de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de
indemnizaţie de şomaj, conform prezentei legi.
Art. 19. - În
sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin
efectul legii:
a) persoanele care
desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă sau persoanele care desfăşoară
activităţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de
prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an
calendaristic echivalent cu 9 salarii de baza minime brute pe tară;
b) funcţionarii publici şi alte
persoane care desfăţoară activităţi pe baza actului de
numire;
c) persoanele
care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective
sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori
judecătoreşti, pe durata mandatului;
d) militarii
angajaţi pe bază de contract;
e) persoanele
care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
f) alte
persoane care realizează venituri din activităţi
desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una
dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).
Art. 20. - Se
pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile
prezentei legi, următoarele persoane:
a) asociat
unic, asociaţi;
b)
administratori care au încheiat contracte potrivit legii;
c) persoane
autorizate să desfăşoare activităţi independente;
d) membri ai
asociaţiei familiale;
e)
cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform
legii;
f) alte
persoane care realizează venituri din activităţi
desfăţurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una
dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).
Art. 21. -
Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele
prevăzute la art. 19 sunt obligaţi să depună, în termen de
20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează
contribuţiile, la
_____________
*Textul a fost
reprodus astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr.124/
2002. Textul avea, iniţial, următorul cuprins:” cetăţeni
români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în
România, în conditiile legii.”
agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în
a cărei rază îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia
lunară privind obligaţiile de plată către bugetul
asigurărilor pentru şomaj şi dovada efectuării acestei
plăti.
Art. 22. - (1)
Persoanele prevăzute la art. 20 care au cel puţin vârsta de 18 ani
pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru
ocuparea forţei de muncă în a cărei rază îşi au
domiciliul sau, după caz, reşedinţa.
(2) Venitul
lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate
fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe tară.
SECŢIUNEA a 2-a
Art. 23. - (1)
Bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi
cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj.
(2) Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale fundamentează anual, pe
baza propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(3) Bugetul
asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Art. 24. - (1)
Veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie din:
a)
contribuţiile angajatorilor şi ale persoanelor juridice la care
îşi desfăşoară activitatea asiguraţii
prevăzuţi la art. 19 lit. b)-e), asimilate angajatorului, potrivit
prezentei legi;
b)
contribuţiile individuale ale persoanelor prevăzute la art. 19;
c)
contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare
pentru şomaj;
d) venituri din
alte surse, inclusiv din finanţare externă.
(2) În cazul în
care sursele prevăzute la alin. (1) nu acoperă finanţarea
cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subvenţii de la
bugetul de stat.
Art. 25. - (1) Constituirea resurselor
şi efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj
se realizează prin trezoreria statului.
(2)
Disponibilităţile băneşti înregistrate la finele anului de
bugetul asigurărilor pentru şomaj se reportează şi se
utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.
Art. 26. - (1)
Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la
bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 5%, aplicată
asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii
prevăzuţi la art. 19.
(2) Angajatorii
care încheie cu persoane fizice convenţii civile de prestări de
servicii pentru desfăşurarea unor activităţi nu au
obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor pentru şomaj în
raport cu drepturile băneşti plătite acestora din fondul de
salarii, dacă acestea au încheiat şi un contract individual de
muncă.
Art. 27. -
Angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar
contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în cotă de 1%, aplicată asupra salariului de baza lunar
brut, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. a)-d) sau,
după caz, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. e),
asupra veniturilor brute lunare realizate.
Art. 28. -
Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj,
prevăzute la art. 20, au obligaţia de a plăti lunar o
contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă
de 6%, aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare
pentru şomaj.
Art. 29. - În
funcţie de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului
asigurărilor pentru şomaj, nivelul cotelor contribuţiilor
prevăzute la art. 26-28 se poate modifica prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Art. 30. -
Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj se
constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata la termen a
contribuţiilor, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, taxe
încasate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă din activitatea de formare profesională şi cele pentru
acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare, penalităţi, amenzi
si orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru
şomaj.
Art. 31. - (1)
Termenul de plată a contribuţiilor la bugetul asigurărilor
pentru şomaj este, după caz, de cel mult 5 zile de la:
a) data stabilită pentru plata
drepturilor salariale sau a drepturilor membrilor cooperatori pe luna în curs,
în cazul angajatorilor care efectuează plata acestor drepturi o
singură data pe lună;
b) data
stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care
efectuează plata drepturilor chenzinal;
c) data
stabilită prin contractul de asigurare pentru şomaj.
(2) Pentru neplata
contribuţiilor datorate la termenele prevăzute la alin. (1) se
aplică majorări de întârziere potrivit reglementărilor legale
privind executarea creanţelor bugetare.
Art. 32. - (1)
În cazul neachitării contribuţiilor pentru constituirea bugetului
asigurărilor pentru şomaj, a majorărilor de întârziere şi a
penalităţilor, Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă va proceda la aplicarea măsurilor de executare
silită prevăzute de lege.
(2) Recuperarea
debitelor din contribuţii şi majorări se poate face şi prin
compensarea cu active imobile din patrimoniul debitorilor, evaluate de
instituţii autorizate în condiţiile legii, cu condiţia ca
acestea să fie necesare funcţionării Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi să fie
prevăzute în programul de investiţii.
Art. 33. - (1)
Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru
şomaj se acoperă, în principal, urătoarele cheltuieli privind:
a) plata
indemnizaţiilor de şomaj;
b) plata
contribuţiilor pentru asigurări sociale de stat şi a
contribuţiilor pentru asigurări sociale de sănătate pentru
beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii;
c)
plăţile compensatorii acordate potrivit legii;
d) taxe,
comisioane şi alte cheltuieli ocazionate de efectuarea plăţilor
prevăzute la lit. a)-c);
e)
finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de
muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului;
f)
finanţarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele în
căutarea unui loc de muncă, prevăzute la art. 16 lit. a), b), d)
si f);
g)
finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa
muncii, comandate instituţiilor de specialitate de către Comisia
Naţionala de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă şi
de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
h) organizarea
şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, inclusiv realizarea de obiective de investiţii,
dotări şi alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în
limitele prevăzute de lege;
i) participarea
la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata
cotizaţiilor pentru afilierea la acestea;
j) aplicarea
măsurilor în vederea recuperării debitelor;
k)
cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare
şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale;
l)
cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de
muncă;
m) rambursarea
împrumuturilor contractate în condiţiile legii, precum şi plata de
dobânzi şi comisioane aferente acestora;
n) alte
cheltuieli prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Nivelul
cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se
fundamentează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă, în funcţie de indicatorii sociali stabiliţi pe baza
analizelor, studiilor şi prognozelor privind evoluţiile de pe
piaţa muncii.
Art. 34. - (1)
Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de
indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) au un stagiu de
cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei
înregistrării cererii;
b) nu
realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate
potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
c) nu
îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după
caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au
realizat venituri în acea localitate.
(2) Constituie
stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit
contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se
află în procedură de executare silită, reorganizare
judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare,
lichidare sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor
situaţii de forţă majoră.
(3) Şomerii prevăzuţi la
art. 17 alin. (2) beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
în a caror rază teritorială îşi au domiciliul;
b) nu
realizează venituri sau realizează din activităţi
autorizate potrivit legii venturi mai mici decât indemnizaţia de
şomaj;
c) nu
îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.
Art. 35. - Pentru persoanele
prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g)-j) stagiul de cotizare de minimum 12 luni
este realizat, după caz, astfel:
a) prin
cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei pensionării de
invaliditate cu perioada de asigurare realizată după reluarea
activităţii, dacă perioada de invaliditate nu
depăşeşte 12 luni şi dacă s-au încadrat în muncă
sau au încheiat contract de asigurare pentru şomaj în termen de 60 de zile
de la data încetării motivului pentru care au fost pensionate;
b) prin
cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei acordării
concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de
2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, cu perioada de asigurare
realizată după reluarea activităţii, dacă s-au
încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare pentru şomaj
în termen de 60 de zile de la data încetării concediului;
c) prin
cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei încorporarii cu
perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii,
dacă s-au încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare
pentru şomaj în termen de 60 de zile de la data încheierii stagiului
militar;
d) prin
cumularea perioadei de asigurare premergătoare încetării
activităţii cu perioada de asigurare realizată după
reluarea activităţii dispusă prin hotărâre
judecatorească, dacă perioada de suspendare a activităţii nu
depaşeşte 12 luni şi dacă s-au încadrat în muncă sau
au încheiat contract de asigurare pentru şomaj în termen de 60 de zile de
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Art. 36. - (1)
Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de
şomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecţia
socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională,
republicată, cu modificările ulterioare, până la data
întrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu stagiul de
cotizare.
(2) Dovada
vechimii în muncă, prevăzută la alin. (1), se face cu carnetul
de muncă sau cu alte acte prevazute de lege.
(3)
Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a
prezentei legi se face de către agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă.
Art. 37. - (1)
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după
caz, şi angajatorii au plătit contribuţii de asigurări
pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România,
precum şi în alte tări, în condiţiile stabilite prin acordurile
şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Drepturile
cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot
transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc
domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin
acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte.
(3)
Indemnizaţiile de şomaj aferente drepturilor prevăzute la alin.
(2) pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate
prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este
parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă
asupra căreia s-a convenit.
Art. 38. - (1)
Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor prevăzute la
art. 17, la cerere, după caz, de la data:
a) încetării
contractului individual de muncă;
b)
încetării raporturilor de serviciu;
c)
încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
d)*
expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe
bază de contract;
e) încetării
calitaţii de membru cooperator;
f)
încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
g)
încetării motivului pentru care au fost pensionate;
h)
încetării concediului pentru creşterea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani;
i) încheierii
efectuării stagiului militar;
j) ramânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti;
k)
încetării activităţii desfăşurate exclusiv pe baza
convenţiei civile;
l)
expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2)
lit. a);
_____________
*Textul a fost
reprodus astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr.124/
2002. Textul avea, iniţial, următorul cuprins:” desfacerii
contractului militarilor angajaţi pe bază de contract.”
m) absolvirii, pentru
cazurile prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b);
n)
expirării perioadei de 30 de zile, prevăzută la art. 17 alin. (2)
lit. c).
(2)
Indemnizaţia de şomaj se acordă de la data prevăzută
la alin. (1), dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru
ocuparea forţei de muncă, în termen de 30 de zile de la această
dată.
(3) Dacă
cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile,
dar nu mai tarziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1),
indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data
înregistrării cererii.
(4) Termenul de
maximum 12 luni prevăzut la alin. (3) este termen de decădere din
drepturi.
Art. 39. - (1)
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor
prevăzuţi la art. 17 alin. (1) pe perioade stabilite diferenţiat,
în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai
putin de 1 an;
b) 9 luni,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 10 ani;
c) 12 luni,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
(2) Cuantumul
indemnizaţiei de şomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă
fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariul de
bază minim brut pe tară, în vigoare la data stabilirii acestuia.
Art. 40. - (1)
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor
prevăzuţi la art. 17 alin. (2) pe o perioadă de 6 luni şi
este o suma fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum
reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe tară, în
vigoare la data stabilirii acesteia.
(2)
Indemnizaţia de şomaj prevăzută la alin. (1) se acordă
şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) si b), o
singura dată, pentru fiecare formă de învătământ
absolvită.
Art. 41. - (1) Persoanele care
beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele
obligaţii:
a) să se
prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate,
la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt
înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să
comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care
au condus la acordarea drepturilor;
c) să
participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare
profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate;
d) să
caute activ un loc de muncă.
(2) Angajatorii
care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul
beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a
anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă la care aceştia au fost înregistraţi.
(3)
Obligaţia prevăzută la alin. (2) revine şi caselor
teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile
cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.
Art. 42. - (1)
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data
solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit
pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distantă de cel mult
50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii
pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(2) Nu
beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la
data solicitării dreptului, urmează o formă de
învăţământ.
Art. 43. - (1)
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul
prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1).
(2) Pentru
fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează
proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna
respectivă.
Art. 44. - Încetarea plăţii
indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după
cum urmează:
a) la data
încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare
de 12 luni;
b) la data când realizează din
activităţi autorizate potrivit legii venituri lunare mai mari decât
indemnizaţia de şomaj;
c) la 90 de zile
de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a
desfaşura activităţi independente sau a certificatului de
înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai
mari decât indemnizaţia de şomaj;
d) la data
refuzului nejustificat de a se încadra conform pregatirii sau nivelului
studiilor într-un loc de muncă situat la o distanţă de cel mult
50 km de localitatea de domiciliu;
e) la data
refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea
ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii
acestora din motive imputabile persoanei;
f) dacă
perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeste 12 luni;
g) la data
îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă,
de la data solicitarii pensiei anticipate sau la data când pensia de
invaliditate devine nerevizuibilă;
h) la data
plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă
mai mare de 3 luni;
i) la data
începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o
perioadă mai mare de 12 luni;
j) în cazul
decesului beneficiarului;
k) la expirarea
termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2) şi (3);
l) la expirarea
termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1);
m) la data
admiterii într-o formă de învăţământ.
Art. 45. – (1)
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate
beneficiarilor are loc după cum urmează:
a) la data la care
nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41 alin. (1)
lit. a);
b) pe perioada
îndeplinirii obligatiilor militare;
c) la data
încadrării în muncă, conform legii, cu contract individual de
muncă pe perioadă determinată mai mică de 12 luni;
d) la data
plecării din ţară pe o perioadă mai mica de 3 luni, la
cererea persoanei;
e) pe perioada în
care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de
libertate de până la 12 luni;
f) la data
pensionarii pentru invaliditate;
g) pe perioada
acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei
pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani,
respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap;
h) pe perioada
incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile
datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare,
recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de
pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii
profesionale;
i) pe perioada
acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii.
(2) Repunerea în
plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. a), se face
de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai tarziu de 60 de zile
calendaristice de la data suspendării.
(3) Repunerea în
plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. b)-i), se
face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile
calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la
suspendare.
(4) Perioada de
suspendare prevăzuta la alin. (1) lit. a) face parte din perioada de
acordare a indemnizaţiei de şomaj.
Art. 46. -
Drepturile băneşti prevăzute la art. 43 fac obiectul
executării silite pentru debite provenite din plata necuvenită a
acestora, precum şi pentru cazurile prevăzute de Codul de
procedură civilă ori de alte dispozţii legale speciale.
Art. 47. - (1)
Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie
de şomaj, precum şi debitele create în condiţiile prezentei legi
se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe
baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă,
care constituie titluri executorii.
(2) Sumele
încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de şomaj se
recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie
legal.
(3) Sumele
rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai
urmăresc.
Art. 48. - (1)
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul
asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale
de sşnătate şi beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
(2)
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi
contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se
virează caselor de asigurări respective de către agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă.
(3) Drepturile de
asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie
de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
CAPITOLUL IV
Art. 49. - În
cazul unor restructurări ale activităţii care pot conduce la modificări
substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a
personalului, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea
adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi
prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor restructurări.
Art. 50. - (1) În
situaţiile prevăzute la art. 49 angajatorii sunt obligaţi
să acorde preaviz, conform prevederilor Codului muncii sau ale
contractului colectiv de muncă, angajaţilor care urmează să
fie disponibilizaţi.
(2) În perioada
preavizului prevăzut la alin. (1) angajaţii vor participa la
serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă ori de alti furnizori de servicii de ocupare din
sectorului public sau privat, acreditaţi, selectaţi de către
acestea, în condiţiile legii.
(3) În vederea
realizării serviciilor de preconcediere angajatorii prevăzuţi la
art. 49 sunt obligaţi să înştiinţeze agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă cu 30 de zile înaintea acordării preavizelor
prevăzute de lege.
Art. 51. - În
sensul prezentei legi, constituie servicii
de preconcediere, în principal, următoarele activităţi:
a) informarea
privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi
acordarea serviciilor de ocupare şi de formare profesională;
b) plasarea pe
locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în
modalităţi de căutare a unui loc de muncă;
c) reorientarea profesională în cadrul unităţii sau prin cursuri de formare de scurtă durată;
d) sondarea
opiniei salariaţilor şi consilierea acestora cu privire la
măsurile de combatere a şomajului.
Art. 52. - (1) De
serviciile de preconcediere prevăzute la art. 51 pot beneficia, la cerere,
şi alte persoane ameninţate de riscul de a deveni şomeri.
(2) Procedurile
privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului,
modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de
implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale şi vor fi aprobate prin
hotărâre a Guvernului.
SECŢIUNEA 1
Art. 53. -
Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă
vizează:
a) creşterea şanselor de ocupare a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
b) stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea
de noi locuri de muncă.
Art. 54. -
Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se
adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât
şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate,
furnizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de
alti furnizori de servicii din sectorul public sau privat.
Art. 55. - (1)
Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei
de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii
finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă
sunt acreditaţi.
(2) Acreditarea
furnizorilor de servicii prevăzuti la alin. (1) se face de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(3) În vederea
acreditării, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei
de Muncă percepe o taxă al cărei cuantum este stabilit anual de
către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la
propunerea acesteia, pentru fiecare tip de serviciu prestat.
(4) Sumele
rezultate din încasarea taxelor de acreditare constituie venit la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 56. -
Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării, care
finanţează aceste activităţi din alte fonduri decât bugetul
asigurărilor pentru şomaj, se acreditează de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
în căutarea unui
loc de muncă
a) informarea
şi consilierea profesională;
b) medierea
muncii;
c) formarea
profesională;
d)
consultanţă si asistenţă pentru începerea unei
activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;
e) completarea
veniturilor salariale ale angajaţilor;
f) stimularea mobilităţii forţei de muncă.
1. Informarea şi consilierea
profesională
Art. 58. - (1) Informarea şi consilierea
profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod
gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:
a) furnizarea de
informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia
ocupaţiilor;
b) evaluarea
şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării
profesionale;
c) dezvoltarea
abilitaţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei
privind propria carieră;
d) instruirea în
metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.
(2) Informarea
şi consilierea profesională se realizează de centre
specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei
de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din
sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii.
(3) Informarea
privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi
autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii
de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în
căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(4) Consilierea
profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare
a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea
ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei,
în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la
cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.
2. Medierea muncii
Art. 59. - (1) Medierea muncii este activitatea prin
care se realizează punerea în legatura a angajatorilor cu persoanele în
căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de
muncă sau de serviciu.
(2) Agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica
locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute
persoanelor in căutarea unui loc de muncă.
(3) Serviciile de
mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se
acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă şi constau în:
a) informaţii
privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a
acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de
muncă;
b) mediere
electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă
a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii
de calcul;
c)
preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor
de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea,
aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.
Art. 60. - (1) În
vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării
forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în
căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere.
(2) Procedura de
elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere
vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Art. 61. - (1)
Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj,
în condiţiile prevăzute de prezenta lege, participarea la serviciile
de mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistraţi, este obligatorie.
(2) Şomerii
care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să
depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii
şi, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască
cererea la 6 luni.
(3) De servicii de
mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute
la art. 16 lit. c), d) şi f).
Art. 62. - Medierea
muncii se poate realiza şi contra-cost de către furnizori de servicii
specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
3. Formarea profesională
Art. 63. - (1)
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de
formare profesională care să le asigure creşterea şi
diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării
mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii.
(2) Programele de
formare profesională asigură, conform legii, iniţierea,
calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea
persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
(3) Formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face
ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă
ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile
şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective.
(4) Formele prin
care se realizează formarea profesională a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică
şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.
Art. 64. - (1)
Accesul la programele de formare profesională se face în urma
activităţii de informare şi consiliere profesională sau de
mediere.
(2) Programele de
formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă
se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire şi
specializări, precum şi pe categorii şi grupuri de persoane.
Art. 65. - (1)
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional
de formare profesională elaborat anual de către Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Planul
naţional de formare profesională se aprobă de Ministerul Muncii
si Solidarităţii Sociale.
(3)
Finanţarea activităţii de formare profesională se face din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor
stabiliţi prin planul naţional de formare profesională aprobat.
Art. 66. - (1)
Serviciile de formare profesională se asigură gratuit pentru
persoanele prevăzute la art. 16 lit. a), b), d) şi f).
(2) Prin servicii de formare profesională se
înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele
prevăzute la alin. (1) pe durata participării la o formă de
pregătire profesională.
(3) Persoanele
care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sunt obligate să
participe la programele de formare profesională oferite şi organizate
de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(4) Persoanele
prevăzute la alin. (1) pot beneficia de servicii de formare
profesională gratuite o singură dată pentru fiecare
perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă.
Art. 67. - (1)
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă este coordonată la nivel naţional de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, precum
şi de alţi furnizori de servicii de formare profesională, din
sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.
Art. 68. - (1)
Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare
se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite
şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din Romania.
(2) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi
furnizorii de servicii de formare profesională autorizaţi pot
organiza cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi
specializare şi pentru ocupaţii sau meserii neincluse încă în
Clasificarea ocupaţiilor din România, numai după ce au obţinut
avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art. 69. - (1)
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară având la
bază standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional,
aprobate potrivit legii.
(2) Dacă
pentru anumite ocupaţii sau meserii nu există standarde
ocupaţionale, recunoscute la nivel naţional, Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate solicita
unor unităţi specializate proiecte de standarde ocupaţionale,
care vor fi aprobate potrivit legii.
Art. 70. -
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită
controlul asupra realizării planului naţional de formare
profesională.
4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri
Art. 71. - (1)
Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei
activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se
acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă,
sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi
tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă.
(2) Serviciile
prevăzute la alin. (1) pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă sau, după caz, de firme private,
organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii
specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în
condiţiile legii.
(3) Serviciile
prevăzute la alin. (1) se acordă gratuit, o singură dată,
pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de
indemnizaţii de şomaj în condiţiile prezentei legi.
5. Completarea veniturilor salariale ale
angajaţilor
Art. 72.* -
Persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de
şomaj potrivit legii şi care se angajează pentru program normal
de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, beneficiază, din
momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau
îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj,
de o sumă lunară, neimpozabilă, acordată din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei
de şomaj, stabilită şi, după caz, recalculată conform
legii.
_____________
*Textul
a fost reprodus astfel cum a fost modificat şi completat prin
O.U.G. nr.124/ 2002. Textul avea, iniţial, următorul cuprins:”
Persoanele care primesc indemnizaţia de şomaj în perioada prevăzută
de lege şi care se angajează potrivit legii, pentru program normal de
lucru beneficiază, din momentul angajării până la sfarsitul
perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească
indemnizaţie de şomaj, de o sumă lunară, neimpozabilă,
acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantum de
30% din indemnizaţia de şomaj primită în luna anterioară
încadrării.”
Art. 73. - (1)
Persoanele prevăzute la art. 72 beneficiază de această sumă
şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la
indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau
de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator.
(2) Suma
platită din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantumul
stabilit la art. 72, se acordă pentru situaţia prevăzută la
alin. (1) până la sfârşitul perioadei pentru care persoana era
îndreptăţită să primească indemnizaţia de
şomaj.
6. Stimularea mobilităţii
forţei de muncă
Art.74. -
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată
la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au
domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare
neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe
ţară în vigoare la data acordării.
Art. 75. -
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate
şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o
primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară în
vigoare la data instalării.
Art. 76. - (1)
Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din iniţiativa sau
din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12
luni de la data încadrării în muncă, atrage obligaţia
restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate drept prime
prevăzute la art. 74 şi 75.
(2) În
situaţia nerespectării prevederilor alin. (1) recuperarea sumelor
prevăzute la art. 74 şi 75 se va face pe baza deciziilor de imputare
emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care
constituie titluri executorii.
Stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor
Art. 77. - Stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se
realizează prin:
a)
subvenţionarea locurilor de muncă;
b) acordarea de
credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de
muncă;
c) acordarea unor
facilităţi.
1. Subvenţionarea locurilor de
muncă
Art. 78. - (1) Din
bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate
conform prevederilor legale se pot subvenţiona cheltuielile cu forţa
de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca scop
ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor,
pentru executarea de lucrări şi activităţi de interes
pentru comunităţile locale.
(2) Pot fi
subvenţionate din sursele prevăzute la alin. (1), în principal,
următoarele categorii de servicii:
a) servicii
publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare
şi de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de
autorităţile publice locale, de firme private sau organizaţii
neguvernamentale, cu avizul administraţiei publice locale;
b) servicii
sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor,
bolnavilor, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de
autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale
şi alte organisme, în condiţiile legii.
Art. 79. - (1)
Subvenţiile prevăzute la art. 78 alin. (1) se acordă
angajatorilor pe o perioadă de cel mult 12 luni, la solicitarea
autorităţilor publice locale, pentru fiecare persoană
încadrată cu contract individual de muncă, din rândul şomerilor,
pentru servicii de natura celor prevăzute la art. 78 alin. (2).
(2)* Cuantumul
lunar al subvenţiei acordate pentru fiecare persoană încadrată
cu contract individual de muncă din rândul şomerilor este:
a)în perioada
1 aprilie-31octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe
ţară;
b)în perioada
1 noiembrie-31martie, un salariu de bază minim brut pe ţară, la
care se adaugă contribuţiile de asigurări sociale datorate de
angajatori, aferente acestuia.”
Art. 80. - (1)
Angajatorii care încadreaza în muncă pe durată nedeterminată
absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ primesc,
pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă
lunară reprezentând un salariu minim brut pe ţară în vigoare.
(2) Angajatorii
care încadrează în muncă pe durată nedeterminată
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioadă
de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând 1,5
salarii minime brute pe ţară în vigoare.
Art. 81. -
Măsurile de stimulare prevăzute la art. 80 nu se acordă pe
perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.
_____________
*Textul a fost reprodus astfel cum a
fost modificat şi completat prin O.U.G. nr.124/ 2002. Textul avea,
iniţial, următorul cuprins:” Cuantumul subvenţiei acordate este
de 70% din salariul de bază minim brut pe ţară pentru fiecare
persoană încadrată cu contract individual de muncă, din rândul
şomerilor.”
Art. 82. - În
sensul prezentei legi, prin absolvent al
unei instiţutii de învăţământ se întelege persoana care
a obţinut o diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile
legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial,
profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular,
autorizat sau acreditat în condiţiile legii.
Art. 83. - (1)
Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile art. 80
sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de
serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii.
(2) Angajatorii
care încetează din initiativa lor raporturile de muncă sau de
serviciu ale absolvenţilor, anterior termenului de 3 ani prevăzut la
alin. (1), sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor
pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare
absolvent, plus dobanda aferentă, calculată la nivelul celei acordate
de trezoreria statului pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(3) Prevederile
alin. (2) nu se aplică în situaţia în care încetarea raporturilor de
muncă sau de serviciu are loc din iniţiativa sau din motive imputabile
angajatului.
(4)
Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile art. 80, o
singură dată pentru fiecare formă de învăţământ,
în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor.
Art. 84. - (1) În
perioada celor 3 ani, prevăzută la art. 83 alin. (1),
absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională,
organizată de către angajator, în condiţiile legii.
(2) Cheltuielile
necesare pentru pregătirea profesională prevăzută la alin.
(1) vor fi suportate, la cererea angajatorilor, din bugetul asigurărilor
pentru şomaj.
Art. 85. - (1)
Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă
nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau
şomeri întreţinători unici de familii primesc lunar, pe o
perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste
categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe ţară în
vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de
serviciu cel puţin 2 ani.
(2) De
aceleaşi facilităţi beneficiază şi angajatorii care au
sub 100 de angajaţi şi încadrează în muncă pe durata
nedeterminată persoane cu handicap, cu obligaţia menţinerii
raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.
(3) Angajatorii
care încetează din iniţiativa lor raporturile de muncă sau de
serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), anterior
termenului de 2 ani, sunt obligaţi să restituie, în totalitate,
agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate
pentru fiecare persoana şi dobânzile aferente, calculate la nivelul celor
acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurărilor pentru
şomaj.
(4) Prevederile
alin. (3) nu se aplică în situaţia în care încetarea raporturilor de
muncă sau de serviciu are loc din iniţiativa sau din motive
imputabile angajatului.
2. Acordarea de credite în condiţii
avantajoase
Art. 86. - (1)
Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea şi
dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi
cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi
independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda,
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii
avantajoase.
(2)* Creditele se
acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu
numărul de locuri de muncă ce vor fi înfiinţate, pentru o
perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de
graţie de maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea
producţiei, cu o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a
Băncii Naţionale a României.
(21)**
În judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat
peste rata medie anuală a şomajului pe ţară,
comunicată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei
de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o
dobândă de 25% din dobânda de referinţă a Băncii
Naţionale a României.
(22)***
În trimestrul IV al anului 2002 se
acordă credite în condiţiile prevăzute la la alin.(21)
în judeţele care au înregistrat în perioada 1 octombrie 2001-30 septembrie
2002 o rată medie a şomajului peste rata medie a şomajului pe
ţară, înregistrată în această perioadă.”
(3)****Beneficiarii de credite acordate în condiţiile
prevăzute la alin.(2), (21) şi (22) trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
___________________
*Textul a fost reprodus astfel cum a
fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 124/ 2002. Textul avea,
inţial, următorul conţinut:” Creditele se acordă în baza
unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de
muncă ce vor fi înfiinţate, pentru o perioadă de cel mult 3 ani,
pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni
şi, respectiv, 1 an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă
de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca
Naţională a României.”
** Textul a fost introdus prin pct.7 din O.U.G.nr.124/ 2002
*** Textul a fost
introdus prin pct.7 din O.U.G.nr.124/
2002
**** Textul a fost reprodus astfel cum a fost modificat
şi completat prin O.U.G. nr. 124/ 2002. Textul avea, inţial,
următorul conţinut:” Beneficiarii de credite acordate în condiţiile
prevăzute la alin.(2) trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a)să
aibă cel mult 250 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu
raporturi de muncă sau de serviciu;
b)activitatea de bază să se realizeze în producţie,
servicii sau în turism;
c)pe cel
puţin 50% din locurile de
muncă nou-create să fie
încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;
d)personalul
încadrat în condiţiile prevăzute la lit.c) să fie menţinut
în activitate cel puţin 3 ani;
e)locurile
de muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile
alin.(2) să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma
disponibilizărilor de personal în ultimele 12 luni premergătoare
încheierii contractului de creditare.”
a)să
aibă cel mult 250 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu
raporturi de muncă sau de serviciu;
b)activitatea
de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism;
c)pe cel
puţin 50% din numărul locurilor de muncă nou-create prin
înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii sau de
unităţi cooperatiste să fie încadrat personal provenind din
rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă;
d)personalul
încadrat în condiţiile prevăzute la lit.c) să fie menţinut
în activitate cel puţin 3 ani;
e)locurile de
muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile alin.(2),
(21) şi (22) să nu fie locurile de muncă
vacante, rezultate în urma disponibilizărilor de personal în ultimele 12
luni premergătoare încheierii contractului de creditare.”
(31)*
Asociaţiile familiale pot primi credite proporţional cu numărul
membrilor acestora, iar persoanele fizice autorizate care
desfăşoară în mod
independent activităţi economice pot primi credite
pentru finanţarea propriului loc de muncă, cu respectarea
prevederilor alin.(2), (21) şi (22).”
(4)** Şomerii
care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi
mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care
desfăşoară în mod independent o activitate economică în
calitate de persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea
creditelor.
Art. 87. - Suma
totală care poate fi utilizată pentru acordarea de credite şi cuantumul
maxim al creditului ce poate fi acordat se vor stabili prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Art. 88. - (1) În
cazul în care persoanele angajate din rândul şomerilor sunt
disponibilizate anterior împlinirii celor 3 ani de la încadrare, angajatorul
este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data
disponibilizării, să încadreze şomeri pe locurile de muncă
devenite vacante.
(2) Obligaţia
prevăzută la alin. (1) revine angajatorilor şi în situaţia
în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din
rândul şomerilor.
(3) Pe perioada
derulării contractului de creditare angajatorul nu poate reduce
numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului.
_____________
* Textul a fost introdus prin pct.9 din O.U.G.nr.124/ 2002
**
Textul a fost reprodus astfel cum a fost modificat şi completat prin
O.U.G. nr. 124/ 2002. Textul avea, inţial, următorul
conţinut:”Şomerii care se obligă să înfiinţeze
întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste,
asociaţii familiale, precum şi ca persoane fizice autorizate au
prioritate la obţinerea creditelor, cu respectarea condiţiilor
prevăzute la alin.(2) şi (3).”
Art. 89. - (1) În
cazul nerespectării condiţiei prevăzute la art. 86 alin. (3)
lit. c), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea
creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat.
(2) În cazul
nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (1) şi
(2), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului
acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat,
proporţional cu numărul de luni neocupate.
(3) În cazul
nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (3),
contractul de creditare se reziliază, iar agentul economic va suporta o
penalitate egală cu creditul acordat plus dobânda aferentă,
fără a mai avea posibilitatea să beneficieze de credite în
condiţiile prezentei legi timp de 3 ani.
Art. 90. -
Angajatorul poate solicita un nou credit dacă a achitat integral creditul
anterior, inclusiv dobanzile aferente.
Art. 91. - (1)
Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj
pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase se face de bănci
sau de agenţii autorizate potrivit legii, cu care Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte
în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Banca sau
agenţia de credite care administrează fonduri pentru acordarea de
credite poarta răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 92. -
Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, modul de stabilire
a garanţiilor, organizarea şi desfăşurarea
licitaţiilor pentru desemnarea băncilor şi agenţiilor
autorizate să acorde credite din bugetul asigurărilor pentru
şomaj se vor stabili prin norme metodologice comune ale Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Băncii
Naţionale a Romaniei.
3. Facilităţi acordate
angajatorilor
Art. 93. - (1)
Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor,
pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6
luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei
reprezentând contribuţia de 5% datorată bugetului asigurărilor
pentru şomaj.
(2) Reducerea
contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru
o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate
lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în
condiţiile prevăzute la alin. (1) din numărul mediu scriptic de
personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.
Art. 94. -
Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile art. 86 alin. (1), beneficiază de reducere
la plata contribuţiei, potrivit art. 93 alin. (2), numai pentru
şomerii încadrati peste nivelul de 50% din locurile de muncă
nou-create prevăzute la art. 86 alin. (3) lit. c).
SECŢIUNEA a 4-a
Art. 95. -
Procedurile privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării
forţei de muncă, modalităţile de finantare şi
instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vor fi
aprobate prin hotarare a Guvernului.
Art. 96. - (1)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
întocmeşte la sfârşitul fiecarui an bilanţuri de ocupare, prin
care se evidenţiază efectele măsurilor de stimulare a
ocupării, realizate în perioada respectivă.
(2)
Conţinutul-cadru al bilanţurilor de ocupare se aprobă prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă.
(3)
Bilanţurile de ocupare, pe judeţe şi la nivel naţional, se
publică în primul semestru al anului următor în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a.
Instituţii
şi organizaţii implicate în realizarea prevederilor
prezentei legi
Art. 97. - Pentru
realizarea obiectivelor şi măsurilor prevăzute de prezenta lege
Guvernul aprobă strategii, planuri şi programe naţionale, în
profil de ramură şi teritorial.
Art. 98. -
Instituţiile implicate în realizarea prevederilor prezentei legi sunt:
a) Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale;
b) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
c) ministere
şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
d)
organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative
la nivel naţional;
e) prefecturile
şi autorităţile administraţiei publice locale;
f) Comisia
Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă.
Art. 99. -
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale are în domeniul
ocupării forţei de muncă următoarele atribuţii:
a)
urmăreşte tendinţele de pe piaţa muncii şi
elaborează strategii, prognoze şi programe naţionale privind
ocuparea forţei de muncă, formarea profesională a şomerilor
şi egalitatea de şanse pe piaţa muncii;
b) elaboreaza
şi avizează proiectele de acte normative în domeniul ocupării,
formarii profesionale, promovarii egalităţii de şanse pe
piaţa muncii;
c) elaborează
proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj;
d) deleagă
anual atribuţiile de ordonator principal de credite pentru bugetul
asigurărilor pentru şomaj, conform legii;
e) urmăreste,
pe baza rapoartelor trimestriale şi anuale, execuţia bugetului
asigurărilor pentru şomaj şi exercită controlul asupra
realizării politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor
privind forţa de muncă de către Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
f) împreună
cu alte ministere şi organe de specialitate realizează şi
actualizează Clasificarea ocupaţiilor din România, ţinând seama
de schimbările în structura economică şi socială a
ţării şi de cerinţele alinierii la standardele
internaţionale în domeniu;
g) promovează
programe, propune acorduri şi implementează proiecte de colaborare
internaţională în domeniile ocupării, formării profesionale
şi egalităţii de şanse pe piaţa muncii;
h) stabileşte
anual indicatorii de performanţă şi nivelul acestora, în baza
cărora se elaborează programul anual de activitate al Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Art. 100. - (1)
Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind
ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a
şomerilor se înfăptuieşte, în principal, prin intermediul
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Pentru
realizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va
respecta:
a) accesul
nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării şi
formării profesionale;
b) neutralitatea
în posibilele interese divergente dintre angajatori şi forţa de
muncă;
c) orientarea activităţii
către nevoile clienţilor prin întocmirea planurilor individuale de
acţiune şi promovarea unor servicii rapide şi de calitate;
d) respectarea
caracterului concurenţial al activităţilor de pe piaţa
muncii;
e)
confidenţialitatea datelor personale ale clienţilor;
f)
transparenţa în activitatea desfăşurată şi în
privinţa rezultatelor obţinute;
g)
descentralizarea serviciilor şi a procesului de luare a deciziilor;
h) adaptabilitatea
serviciilor la modificările din mediul social şi economic.
Art. 101. -
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
prezintă Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale
rapoarte trimestriale şi anuale privind executarea bugetului
asigurărilor pentru şomaj şi realizarea indicatorilor de
performanţă stabiliţi prin protocol.
Art. 102. - (1)
Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, prin strategiile şi politicile elaborate în domeniile pe care le
coordonează, trebuie să asigure creşterea gradului de ocupare a
forţei de muncă.
(2) În vederea
realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) ministerele şi
alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot
propune în cadrul Comisiei Naţionale de Promovare a Ocupării
Forţei de Muncă strategii, programe şi proiecte de acte
normative privind ocuparea şi formarea profesională a forţei de
muncă.
Art. 103. -(1)
Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale, reprezentative
la nivel naţional, participă în condiţiile prevăzute de
lege la elaborarea şi implementarea programelor şi măsurilor
privind piaţa muncii.
(2)
Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative
la nivel naţional vor fi consultate la elaborarea de acte normative care
privesc ocuparea forţei de muncă.
Art. 104. -
Prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale
au obligaţia să monitorizeze evoluţiile de pe piaţa muncii
în plan teritorial, să participe activ la elaborarea şi realizarea
măsurilor de îmbunătăţire a ocupării persoanelor
neîncadrate în muncă şi să sprijine activitatea agenţiilor
pentru ocuparea forţei de muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
Art. 105. - Se
înfiinţează Comisia Naţională de Promovare a Ocupării
Forţei de Muncă, denumită în continuare Comisia Naţională de Ocupare.
Art. 106. - Comisia Naţională de Ocupare are, în principal, următoarele atribuţii:
a) supune
atenţiei Guvernului strategii şi politici pentru creşterea
nivelului şi calităţii ocupării forţei de muncă
în corelaţie cu programele de dezvoltare economică şi
socială;
b) stabileşte
direcţiile dezvoltării resurselor umane la nivel naţional, în
profil de ramură şi teritorial;
c) asigură
armonizarea programelor de dezvoltare a resurselor umane finanţate din
fonduri publice sau din alte surse;
d) face propuneri
pentru elaborarea unor acte normative privind ocuparea forţei de
muncă şi de îmbunătaţire a legislaţiei în acest
domeniu;
e) pe baza
tendinţelor dezvoltării economice şi sociale şi a
evoluţiilor pe piaţa muncii, face propuneri pentru iniţierea
unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale,
ajustări structurale, reconversie profesională.
Art. 107. - (1)
Comisia Naţională de Ocupare este alcătuită din
reprezentanţi ai ministerelor, agenţiilor şi departamentelor din
subordinea Guvernului sau autonome, la nivel de secretar de stat, şi din
presedinţii organizaţiilor sindicale şi asociaţiilor
patronale reprezentative la nivel naţional.
(2)
Preşedintele Comisiei Naţionale de Ocupare este ministrul muncii
şi solidarităţii sociale.
(3)
Componenţa Comisiei Naţionale de Ocupare va fi stabilită în
termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi de
către ministrul muncii şi solidarităţii sociale, cu
consultarea instituţiilor prevăzute la alin. (1), şi se
aprobă prin decizie a primului-ministru.
(4) Secretariatul
Comisiei Naţionale de Ocupare este asigurat prin Direcţia
generală forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii
şi Solidarităţii Sociale.
Art. 108. -
Comisia Naţională de Ocupare poate comanda instituţiilor de
specialitate studii, rapoarte şi analize privind piaţa muncii, care
vor fi finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 109. -(1)
Comisia Naţională de Ocupare este legal constituită la data
aprobării de către primul-ministru a componenţei acesteia.
(2) Regulamentul
de organizare ţi funcţionare a Comisiei Naţionale de Ocupare va
fi elaborat de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale şi va fi supus spre aprobare acesteia în termen de 90 de zile de
la data constituirii şi va fi publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 110. -
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz,
răspunderea disciplinară, materială, civilă,
contravenţională sau penală.
Art. 111. -
Încălcarea de către angajator a obligaţiilor prevăzute la
art. 26 alin. (1) şi la art. 27, constând în sustragerea de la
obligaţia privind plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor
pentru şomaj, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă.
Art. 112. -
Reţinerea de către angajator de la salariaţi a
contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj
şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit
reglementarilor în vigoare constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă.
Art. 113. -
Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale,
să constituie infracţiune:
a) necomunicarea
lunară a locurilor de muncă vacante prevăzute la art. 10;
b) neutilizarea
Clasificării ocupaţiilor din România prevăzute la art. 15;
c) nedepunerea
lunară a declaraţiei prevăzute la art. 21;
d) neachitarea
majorărilor de întârziere şi a penalităţilor prevăzute
la art. 31 alin. (2), în termen de 60 de zile calendaristice de la constatare;
e) nerespectarea
prevederilor art. 41 alin. (2);
f) nerespectarea
prevederilor art. 50;
g) nerespectarea
prevederilor art. 100 alin. (2) lit. e);
h) necomunicarea
datelor şi informaţiilor solicitate în scris de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru
îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de lege.
Art. 114. -
Contravenţiile prevăzute la art. 113 se sancţionează
după cum urmează:
a) cele
prevăzute la lit. a), b), f) şi h), cu amendă de la 15.000.000
lei la 25.000.000 lei;
b) cele
prevăzute la lit. c), d), e) şi g), cu amendă de la 25.000.000
lei la 50.000.000 lei.
Art. 115. -
Amenzile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
Art. 116. -
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la
art. 113 se realizează de organele de control ale Ministerului Muncii
şi Solidarităţii Sociale, Inspecţiei Muncii, Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi de către
alte organe care, potrivit legii, au dreptul să efectueze control.
Art. 117. -
Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi constituie
venituri la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 118. -
Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, se completează cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Art. 119. - (1)
Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se
soluţionează de către instanţele judecătoreşti
competente, potrivit legii.
(2) Litigiile
privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se
soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor
procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin
lege specială se prevede altfel.
Art. 120. - (1)
Persoanele care solicită dreptul la ajutor de şomaj, ajutor de
integrare profesională sau alocaţie de sprijin înainte de data
intrării în vigoare a prezentei legi beneficiază de acest drept în
cuantumul, pe durata şi în condiţiile stabilite de Legea nr. 1/1991 republicată,
cu modificările ulterioare.
(2) În
aceleaşi condiţii beneficiază persoanele prevăzute la alin.
(1) de drepturile care le-au fost suspendate înainte de data intrării în
vigoare a prezentei legi şi care au fost repuse în plată după
această dată.
Art. 121. - Plata
ajutoarelor de şomaj acordate potrivit Legii nr. 1/1991 republicată,
cu modificările ulterioare, şi a sumelor acordate potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997
privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru
încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de
învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.
162/1997, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi,
se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 122. - (1)
Persoanele cărora li s-a stabilit ajutor de şomaj şi a fost
suspendat pe perioada acordării plaţilor compensatorii, potrivit
legii, iar repunerea în plată a acestui drept are loc înainte de intrarea
în vigoare a prezentei legi, beneficiază de ajutorul de şomaj
stabilit.
(2) Persoanele cărora li s-a stabilit
ajutorul de şomaj şi a fost suspendat pe perioada acordării
plăţilor compensatorii, potrivit legii, iar data repunerii în
plată este ulterioară datei intrării în vigoare a prezentei
legi, beneficiază de indemnizaţie de şomaj stabilită în
condiţiile acestei legi.
Art. 123. -
Persoanele fizice sau juridice care până la data intrării în vigoare
a prezentei legi au încadrat absolvenţi în condiţiile prevăzute
de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 162/1997, beneficiază de aceste
măsuri în condiţiile stabilite de aceasta ordonanţă de
urgenţă.
Art. 124. -
Persoanele disponibilizate în condiţiile prevăzute de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia
socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă
vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, cu modificările
şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a
prezentei legi, în cadrul unor etape prevăzute în programe de
restructurare aprobate sau contracte de vânzare-cumpărare încheiate
anterior intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de
indemnizaţie de şomaj în condiţiile prevăzute de prezenta
lege.
Art. 125. -
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte titularului ori
mandatarului acestuia stabilit prin procura specială.
Art. 126. -
Cererile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, precum şi
toate actele procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt
scutite de orice fel de taxă de timbru.
Art. 127. -
Indemnizaţia de şomaj şi celelalte drepturi stabilite prin
prezenta lege se recalculează ori de câte ori se modifică salariul
minim brut pe ţară.
Art. 128. -
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 martie 2002.
Art. 129. - În
termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, în baza propunerilor Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, va elabora norme
metodologice de aplicare a acesteia, precum şi criterii de acreditare a
furnizorilor de servicii prevăzute la art. 55 şi 56, care vor fi
aprobate prin hotarâri ale Guvernului.
Art. 130. - La
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr.
1/1991 privind protecţia sociala a şomerilor şi reintegrarea lor
profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 257 din 14 septembrie 1994, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997 privind măsurile de
stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru încadrarea în muncă
a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 iulie
1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 24 octombrie 1997;
c) Hotarârea
Guvernului nr. 456/1997 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997
privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru
încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de
învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 209 din 27 august 1997;
d) Ordinul
ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 307/1994 pentru
aprobarea Instrucţiunilor privind procedura de primire şi solutionare
a cererilor de plată a ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare
profesională si a alocaţiei de sprijin, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 324 din 23 noiembrie 1994;
e) Hotarârea Guvernului nr. 288/1991
privind calificarea, recalificarea şi perfecţionarea pregătirii
profesionale a şomerilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 36 din 20 februarie 1996;
f) Ordinul
ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 435/1995 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, desfăşurarea
şi absolvirea cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare
şi a altor forme de pregătire profesională a şomerilor
şi a Normelor de înfiinţare, organizare şi functionare a
centrelor de calificare, recalificare şi perfecţionare a
şomerilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din
15 martie 1996;
g) orice alte
dispoziţii contrare prezentei legi.
Această lege
a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18
decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinta din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
LEGE nr.
580 din 14 decembrie 2004
pentru
modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor
pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT
IN: MONITORUL OFICIAL nr. 1.214 din 17 decembrie 2004
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum
urmeaza:
1. La
articolul 71, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
"(3) Serviciile prevazute la alin. (1)
se acorda gratuit:
a) persoanelor prevazute la
art. 16, o singura data, pentru fiecare perioada in care se afla in cautarea
unui loc de munca;
b) persoanelor care au calitatea de
asigurat in sistemul asigurarilor pentru somaj, o singura data, pentru fiecare
perioada in care au calitatea de asigurat;
c) studentilor care solicita acordarea de
credite cu dobanda avantajoasa din bugetul asigurarilor pentru somaj, in
conditiile prezentei legi."
2. Dupa articolul 84 se introduc articolele
84^1 si 84^2 cu urmatorul cuprins:
"Art.
84^1. - (1) Angajatorii care, dupa indeplinirea obligatiei prevazute la art. 83
alin. (1), mentin raporturile de munca sau de serviciu cu absolventii incadrati
in conditiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor
de munca sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferenta
contributiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane si virate,
conform legii.
(2) Ajutorul financiar prevazut la alin. (1)
poate fi acordat pe o perioada de cel mult 2 ani de la data indeplinirii
obligatiei prevazute la art. 83 alin. (1).
(3) Prin contributii sociale datorate de
angajatori se intelege contributia de asigurari sociale, contributia de
asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, contributia pentru
asigurari sociale de sanatate si contributia de asigurari pentru somaj.
(4) Ajutorul financiar prevazut la alin. (1)
se vireaza, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorilor
care nu inregistreaza debite provenind din neplata contributiilor sociale, prin
plata acestei sume, in termen de 90 de zile de la data aprobarii cererii.
Art. 84^2. - Procedura pentru punerea in
aplicare a prevederilor art. 84^1 se aproba prin ordin al ministrului muncii,
solidaritatii sociale si familiei."
3. La articolul 85, alineatul (2) va avea
urmatorul cuprins:
"(2) De facilitatile prevazute la
alin. (1) beneficiaza si angajatorii care, in raport cu numarul de angajati, nu
au obligatia, potrivit legii, de a incadra in munca persoane cu handicap, daca
incadreaza in munca pe durata nedeterminata persoane cu handicap si le mentin
raporturile de munca sau de serviciu cel putin 2 ani."
ART. II
Dispozitiile prezentei legi se aplica
angajatorilor care incadreaza in munca absolventi dupa intrarea in vigoare a acesteia.
ART. III
Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si
completarile aduse prin prezenta lege, va fi republicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul
Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din
Constitutia Romaniei, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
PRESEDINTELE
SENATULUI
NICOLAE
VACAROIU
Bucuresti, 14 decembrie 2004.
Nr. 580.